luni, 17 noiembrie 2008

Minciuna

Sa minti clar nu este bine.
Sa te minti pe tine e periculos. Mai devreme sau mai tarziu orice minciuna iese la suprafatza. De ce este periculos sa te minti pe tine? Pentru ca pe baza unei minciuni se construieste ceva; atunci cand te minti pe tine, se construieste caracterul tau, valorile si credintele tale pe ceva fals. Si ce faci cand descoperi ca tot ce stiai cu certitudine despre tine, fundamentul tau este fals? Toata lumea ta se prabuseste si trebuie sa o construiesti din nou. Numai ca trebuie sa descoperi unde era miciuna care a stat la baza prabusirii. Altfel, tot ce construiesti va cadea din nou.
So...chiar esti sincer cu tine? Incearca putin

Bucatzele de suflet

Nu incetez sa fiu surprinsa, de fiecare zi care trece, cu bune, cu mai putin bune, de fiecare clipa care isi pune amprenta mai mult sau mai putin asupra mea. Refuz sa cred ca suntem doar niste adieri de vant pe lumea asta, ca ne nastem, traim si murim. Avem energie, fortza, trairi, ambitii, sentimente si cel mai important: interactiuni cu ceilalti.
In fiecare relatie mai adanca lasi mici parti din tine. Intri cu sufletul deschis si pleci cu el mai plin. La un moment dat m-am intrebat daca nu se va consuma candva, daca nu ramai cu mai putin suflet. De-abia acum realizez ca forta interioara e infinita. E un paradox: se consuma pe alti oameni si se reface tot cu ajutorul oamenilor. Oameni deosebiti nu vor inceta sa existe, asa ca sufletul se va regenera mereu. Si intr-un anumit mod, va fi mai bogat si mai luminos.

luni, 7 iulie 2008

Limite...exista sau nu?

In ultima vreme s-au intamplat multe lucruri care m-au pus pe ganduri.Ce inseamna defapt prea mult, cine stabileste asta? Se spune ca ce e mult strica, dar cum iti dai seama cand mai ai putin pana la punctul ala ca sa te opresti? Si cine il stabileste...Cred ca numai tu. La modul cel mai sincer, numai tu poti spune stop. Si pana la urma de ce sa-ti construiesti singur bariere? Si asa exista destul in societate, pe care trebuie sa le respecti. Dar la ceea ce tine strict de persoana ta...tu esti in charge. DC sa nu te bucuri de acest privilegiu ? :)

miercuri, 9 ianuarie 2008

Un inceput

Hmm....niciodata nu am stiut cum sa incep, deci o sa trec direct la subiect.Care subiect?Care vreti voi.Imi place sa cred ca nu sunt singura careia ii place sa-si lase mintea sa zboare.Imi place sa gandesc, sa fac supozitii, sa despic firul in patru desi de cele mai multe ori mai mult imi fac rau. Ma fascineaza viata, cu tot ceea ce presupune ea..mi se pare un joc care te solicita permanent.In fiecare zi apar noi povocari, noi etape pe care trebuie sa le depasesti...chiar atunci cand ai impresia ca domina monotonia, daca stai sa analizezi mai bine sunt mii de lucruri pe care nu le observi, chiar in fata ta.Trebuie doar sa deschizi ochii. Uneori simt nevoia sa ma opresc din goana nebuna dupa noi provocari, sa ma odihnesc...si sa-mi iau energia din tot ceea ce este frumos in jurul meu (oameni, natura, sentimente, realizari, obstacole depasite).Nu sunt de acord cu ideea ca trecutul apartine trecutului.Fiecare experienta a lasat semne, a contribuit la formarea mea, m-a facut mai puternica, mai intelegatoare, mi-a deschis ochii si m-a pregatit pentru urmatoarele etape ale jocului.Mi se pare vital sa stii de unde ai plecat si sa fii impacat cu trecutul tau pentru a putea privi linistit inainte...spre viitor.Inainte, tot inainte!!!!Dar ce faci cand simti ca obosesti, cand e prea mult, prea repede, prea greu, cand pare asa de usor sa cedezi?Nu exista prea mult, prea greu sau prea repede.Nu exista limite ale jocului :) Oricand se poate si mai rau asa ca ..... keep on walking ;) cu zambetul pe buze daca se poate. Asta e strategia mea in jocul de-a viata.....

A ta care e? :)