Un inceput

Hmm....niciodata nu am stiut cum sa incep, deci o sa trec direct la subiect.Care subiect?Care vreti voi.Imi place sa cred ca nu sunt singura careia ii place sa-si lase mintea sa zboare.Imi place sa gandesc, sa fac supozitii, sa despic firul in patru desi de cele mai multe ori mai mult imi fac rau. Ma fascineaza viata, cu tot ceea ce presupune ea..mi se pare un joc care te solicita permanent.In fiecare zi apar noi povocari, noi etape pe care trebuie sa le depasesti...chiar atunci cand ai impresia ca domina monotonia, daca stai sa analizezi mai bine sunt mii de lucruri pe care nu le observi, chiar in fata ta.Trebuie doar sa deschizi ochii. Uneori simt nevoia sa ma opresc din goana nebuna dupa noi provocari, sa ma odihnesc...si sa-mi iau energia din tot ceea ce este frumos in jurul meu (oameni, natura, sentimente, realizari, obstacole depasite).Nu sunt de acord cu ideea ca trecutul apartine trecutului.Fiecare experienta a lasat semne, a contribuit la formarea mea, m-a facut mai puternica, mai intelegatoare, mi-a deschis ochii si m-a pregatit pentru urmatoarele etape ale jocului.Mi se pare vital sa stii de unde ai plecat si sa fii impacat cu trecutul tau pentru a putea privi linistit inainte...spre viitor.Inainte, tot inainte!!!!Dar ce faci cand simti ca obosesti, cand e prea mult, prea repede, prea greu, cand pare asa de usor sa cedezi?Nu exista prea mult, prea greu sau prea repede.Nu exista limite ale jocului :) Oricand se poate si mai rau asa ca ..... keep on walking ;) cu zambetul pe buze daca se poate. Asta e strategia mea in jocul de-a viata.....

A ta care e? :)